Voi incepe cu concluzia: ziua de azi a fost una dintre cele mai placute iesiri la zapada. M-am simtit excelent, feeling-ul fiind comparabil doar cu cel de acu 2 saptamani cand ne dadeam pe zapada proaspat asternuta primita cadou in noiembrie. Zapada care a rezistat bine… Dar sa revenim la inceput.

Am parcurs un drum cu iz de primavara prin Tautii de Sus, Baia Sprie, Sisesti, Danesti si Surdesti. Chiar si norii pareau de primavara iar razele calduroase ale soarelui ne faceau sa ne asteptam la o partie cu serioase spoturi fara zapada, insa am inceput sa prindem sperante la iesirea din Surdesti si intrarea in valea raului Cavnic. Valea cea magica, mereu cu cateva saptamani in urma in ceea ce priveste venirea primaverii, sau in acest caz, venirea valului de caldura. Dintr-o data a aparut zapada pe marginea soselei… Am trecut si prin Cavnic urmand o sosea curatata exemplar si am ajuns la partie. Am parcat pe marginea drumului, o parcare serioasa pentru partia Roata fiind deocamdata inexistenta si la coborarea din masina atmosfera de primavara ne-a lovit din nou, si s-a mentinut, pentru mine manusile nefiind necesare pe tot parcursul zilei.

Urmatoarea impresie n-a fost tocmai pozitiva, zona de acces dintre sosea si baza partiei Roata fiind un mic lac de noroi. Imi amintesc cum acum 2 ierni la sfarsit de iarna au asezat in aceasta zona un sir de paleti sa nu trebuiasca sa inoti prin noroi sa ajungi la partie dar de data asta nu au facut nimic in acest sens. Calcand cu grija pe putinele zone solide am ajuns cumva la casa de bilete si aici am observat ca s-a rezolvat problema saptamanilor anterioare: s-au pus in functiune aparatele care permiteau accesul pe baza cartelei magnetice cu puncte. Gata cu capsatoarele. Nici de imbulzeala nu pot sa ma plang avand in vedere ca intram aproximativ fara sa asteptam la rand la teleski (spre deosebire de saptamana trecuta). Ne-am luat o cartela cu 20 de puncte, scapandu-mi portmoneul de povara a 45 de lei, si ne-am pus pe datelea.

Inca de pe teleski am observat bucuros lipsa acelor spoturi descoperite de care imi era atat de frica. Partia parea perfecta. Am urcat pana-n varf folosindu-ne de cele 2 teleski-uri principale si odata ajunsi am notat inca o data lipsa unor WC-uri decente precum si disparitia magica a bancutelor pe care acu un an puteai sa te odihnesti cateva minute inainte sa te lansezi in cucerirea pistei. Aceasta a doua problema e mai putin importanta dar cea a WC-urilor e nasoala rau. Si persista. Daca cei de la Roata se mandresc pe site cu partii “nivelate la standarde europene”, ce-ar fi daca ar amenaja si niste WC-uri? Macar la standarde romanesti. Scuze, dar nu pot sa numesc WC un esafodaj de lemn care nu are nici macar usa. Nici macar buda nu pot s-o numesc…

Am inceput cu o tura pe partia albastra (Roata 5) si chiar a fost perfect. Partia umbrita era semi inghetata pe la ora 12 si snowboard-ul aluneca excelent. Am parcurs cei 2 kilometri in cateva minute scurte si din nou eram jos, zambareti si pusi pe fapte mari. Am coborat apoi Roata 2 si de la mijloc am luat-o in stanga adica pe partiile negre. Aici situatia era mai nasoala, zapada fiind deseori maro din cauza noroiului si in multe locuri se aratau deja pietrele destul de serios iar pe Roata 3 pe alocuri zapada era surpata complet, probabil din cauza paraielor ce curg dedesubt. Oricum ma gandesc ca era nasol daca pierdeai controlul si te infigeai intr-o astfel de surpatura. Ce-i drept partiile Rainer sunt recomandate profesionistilor si nici nu pot sa zic ca era mare inghesuiala, lumea preferand distractia cu un nivel de dificultate mai scazut si calitate a zapezii mai buna. Distractie lejera la care am revenit si noi dupa 2 ture de incercare a partiilor negre, de pe care am putut admira cea mai serioasa constructie din zona, hotelul Roata, care ar trebui sa fie inaugurat partial maine.

Cum treceau turele incepeau pe alocuri sa se arate pietrele si pe partiile 1, 2 si 5, cele 5 stele acordate partiei pe site-ul SuperSki Cavnic si raportul asupra stratului de zapada parandu-mi din ce in ce mai exagerate. Dar nu a devenit critica situatia, pietrele iesite fiind usor de ocolit, dovada  a faptului ca baietii de pe RATRAC-uri si-au facut vitejeste datoria aranjand zapada ramasa cat se poate de bine.

Revenind la concluzie, asa cum ziceam si la inceput ne-am putut da in conditii bune si am ramas cu amintirea unei zile de snowboard foarte reusite. La acesta contribuind in mare parte si vremea superba ce am prins-o. La mai multe de genul!

De fapt, adevarul fie zis, nu e chiar prima, am mai fost si sezonul trecut dar atunci ne-am transferat de la Roata dupa inserare. De data asta insa am mers chiar pentru noctura, chiar in mijlocul saptamanii de lucru.

Ce am observat imediat dupa echipare si parasirea parcarii gigantice (si totusi neincapatoare in weekend-uri) a fost faptul ca zapada era inghetata. Tare. Bocna. Powder-ul de la Roata din weekend-urile trecute era doar o amintire… Pentru noi snowboarderii teleskiul a fost o mare incercare, fiind un fel de patinoar, dar cumva am reusit sa nu cad niciodata. De sus treaba arata si mai crunt, totul era inghetat puternic si canturile boardului cautau degeaba ceva de ce sa se agate. Situatia asta s-a mai ameliorat pe parcurs caci dupa ce s-a dat lumea s-a mai razuit din zapada si pe la sfarsit existau locuri in care se putea lua curba chiar acceptabil. In schimb pana sa ne bucuram de aceste cateva viraje reusite ni s-au scuturat cu siguranta binisor toate cele interioare. Caci…

Amenajarea partiei lasa destul de mult de dorit. E de ajuns sa spun ca era practicabila aproximativ o treime din latimea ei, restul fiind tara blocurilor de gheata ramase in urma tractorului de batut zapada. Daca te aventurai pe acest teritoriu era cam nasol in sensul ca te scuturau de trebuia sa opresti sau riscai o tranta zdravana. Ca sa nu mai vorbesc de eterna problema a partiei de la Icoana – pietrele care se arata foarte rapid de sub zapada pe portiunea abrupta dinainte de sosire. Un alt aspect negativ a fost haita de caini (vreo 8 sau 9 cu mic cu mare) care odata porniti si provocati sa alerge dupa snowmobilele cu care se dadeau pe acolo baietii cool – alergau dupa tot ce misca, a se citi schiori si boarderi. Si nu era tocmai placut ca atunci cand te incercai sa te opresti pe o partie ce semana pe alocuri cu o oglinda sa fi inconjurat de o cireada de caini care latrau in voie la tine spre amuzamentul celor care trebuiau sa inchida sau sau lege aceste animale.

In schimb, oarecum paradoxal, sentimentul de dupa e destul de placut. Locul arata mirific chiar si noaptea, miscarea a prins bine si mai rar o asa infuzie de adrenalina in miez de saptamana. Sa vedem cum rezistam maine la slujbe…

SuperSki Cavnic – sau, mai pe intelesul tuturor, partiile Roata – incep sezonul cu un site nou. Cu toate ca din punctul de vedere al unui webdesigner pagina miroase puternic a template nu putem decat sa-i felicitam pe cei care stau in spatele acestei initiative deoarece nu doar look-ul este nou ci si continutul. Astfel veti gasi date despre starea partiei (centimetri peste centimetri de zapada), cazare, preturi teleski si tarife inchirieri, cum se poate ajunge la fata locului, galerie de poze (facute in conditii ideale) un forum pentru Internautii interesati de conversatii cu alti impatimiti ai sporturilor de iarna precum si alte informatii cat se poate de utile unui potential vizitator. Singurul neajuns ce-l putem aminti ar fi plasarea linkului de contact in partea de jos a paginii – putin mai greu de gasit din prima.

Urmatorul pas de succes ar fi amenajarea unor WC-uri decente in jurul partiei si m-as putea declara multumit deplin…