Sunteti gata de weekend?
Borsa – 45 cm (se schiaza) – Verificati pe webcam
Cavnic – 100 cm (se schiaza) – Verificati pe webcam
Izvoare – 30 cm (se schiaza)
Mogosa – 40 cm (se schiaza)
Suior – 35 cm (se schiaza)
Sursa: Jurnalul National via Schiori.ro.
In videoclipul de mai sus (gasit via Blog de zapada) puteti urmari un slideshow cu imagini idilice de la partiile Roata, montate pe muzica de Avril Lavigne. Nu inteleg ce legatura are titlul melodiei (Complicated) cu ce vedem in filmulet, dar fie.
Oricum daca ar fi sa ne luam dupa ce se vede, am putea crede ca Roata e un fel de loc idilic unde totul e perfect, si cu toate ca majoritatea timpului administratorii zonei chiar isi dau silinta ca partia sa fie aranjata, nu trebuie sa uitam de cozile masive ce se formeaza la teleski la orele de varf, lipsa unei parcari incapatoare care forteaza majoritatea turistilor sa parcheze pe marginea soselei si lipsa completa a unor WC-uri decente. Dar lasa ca merge si asa, suntem in Romania la urma urmei.
Acestea fiind spuse, vizionare placuta.
UPDATE 22 ianuarie 2009: A fost instalat un nou webcam de catre Jurnalul National.
UPDATE 8 decembrie 2008: Pentru imagini actualizate accesati categoria webcam.
Update: Camera a devenit mult mai accesibila din punct de vedere tehnic dar functioneaza “intermitent” la o adresa noua.
Update: Camera functioneaza din nou. Puteti s-o accesati cu utilizator: user si parola: 1234.
Update: Pentru moment camera este inaccesibila si nu avem informatii despre cand va reveni…
De cateva minute se poate urmari un feed video aproximativ live cu baza partiei Roata de la Cavnic.
Momentan procesul de vizionare este destul de complicat, in sensul ca pagina cere un nume de utilizator si parola (folositi user / user) inainte de a putea fi accesata, merge doar pe Internet Explorer si trebuie instalata o componenta ActiveX pentru a vedea imaginile. Sa speram ca in scurt timp se va gasi o solutie mai simpla, mai accesibila pentru utilizatorii de rand. Dar pana atunci cei curiosi si dedicati pot sa verifice starea partiei, ce pare a fi excelenta de altfel si sa fie invidiosi pe cei ce isi permit sa se dea in miez de saptamana. Cand omul normal zace la servici…
Via Blog de zapada.
Schiori.ro publica prognoza meteo (preluata de la ANM) pe urmatoarele trei luni.
Se “anunta minime de -15° Celsius, maxime de plus 15° Celsius si ninsori viscolite in cea de-a doua jumatate a iernii”. Sa speram ca ceea ce pica din aceste ninsori viscolite va rezista eroic pe partii pana in Aprilie. “In luna decembrie ninsorile vor fi mai abundente In jumatatea nordica a tarii”. O, dar nu ne suparam deloc, mai ales la ce lipsa am dus anul trecut, mai ales in Decembrie.
“Ianuarie va fi mai calduros in estul tarii decat in rest”. Din nou vesti bune, care continua: “in vestul, centrul si nordul tarii, zapada va cadea in cantitati mai mari decat cele obisnuite”. Din ce in ce mai bine! Iar in Februarie “in regiunile nordice, cantitatile de precipitatii vor depasi mediile multianuale”. Daca e vorba si aici de zapada inseamna ca vom avea o iarna lunga si plina de zapada.
Motiv de bucurie pentru schiori, placari si restul oamenilor care indragesc si profita de anotimpul rece.
Asa cum v-am anuntat si in calendarul evenimentelor maramuresene pentru aceasta luna, astazi de sarbatoarea Sfantului Nicolae, Biserica de lemn din Budesti – Josani isi sarbatoreste Hramul. Biserica a fost ridicata in anul 1643 si face parte din patrimoniul UNESCO. Pictura de interior este opera lui Alexandru Ponehalschi, si a fost realizata in jurul anului 1762. Se spune ca in Biserica de la Budesti s-ar afla camasa de zale si coiful haiducului maramuresean Pintea.
Tot de Sfantul Nicolae isi serbeaza hramul si bisericile din Bogdan-Voda, Glod, Feresti, Cornesti si Viseu de Sus.
Mijloc de saptamana (lucratoare) si cateva link-uri pentru a ramane la curent cu ce se intampla:
A, si inca ceva, ce tine mai mult de mandria personala. Ieri blogul de fata a avut record de vizitatori odata cu aparatia unui link catre noi pe schiori.ro (link-at la randul lui de pe gsp.ro). Multumiri Andreea! Tot aici tind sa precizez ca e o presupunere gresita ca eu as primi bani de pe urma vizitatorilor. Pentru asta ar trebui sa afisez bannere sau reclame de vreun fel. Ceea ce nu fac si nici nu planific sa fac in viitorul apropiat. Turism Maramures ramane deocamdata la nivelul arta pentru arta.
O zi de luni ploioasa fara stiri prea fierbinti, asa ca vom trece la link-uri:
Cam asta ar fi doza de link-uri pe ziua de azi.
Dupa o sambata pe tusa in care am fost nevoiti sa ne ocupam de treburi casnice, ne-am pornit azi spre partii, mai precis avand destinatia Suior. Am zis ca merita incercat, ca pana acum 3 weekend-uri plus o nocturna ne-am invartit doar pe la Cavnic. A fost o incercare care initial am considerat-o un esec major dar s-a transformat intr-o aventura as putea zice placuta.
Pe drum incolo ziua se arata promitatoare. In oras plouase dimineata dar se oprise pana ne-am urnit noi si avand in vedere ca era un strat de zapada de cativa centimetri chiar si in Baia Mare, am mers sperand la o partie OK. Cum era de asteptat, cum ne apropiam, adica incepand din partea de sus a Baii Sprii, stratul de zapada devenea din ce in ce mai considerabil. Dupa ce am serpuit catva timp pe drumul a carei calitate a devenit ireprosabila aproximativ de la inceputul toamnei am ajuns la Suior, adica aproape de Suior, caci un angajat de-al complexului / partiei ne-a indicat sa parcam pe marginea drumului cu o curba inainte de zona de acces. Am remarcat ulterior ca cele cateva parcari de marime considerabila erau arhipline. Lumea venise la schi cu mic cu mare.
Era putin trecut de ora amiezii si dupa ce ne-am “echipat” cu o chestie d-aia magnetica cu cate o urcare de test pe ea (in schimbul a 5 RON urcarea plus buletinul lasat drept garantie), am dat de randul de la telescaun. Care era masiv. A trebuit sa asteptam aproximativ 10 minute pana sa ne stim asezati pe scaun si in acest rastimp am putut “admira” zona de sosire a partiei Suior care nu arata tocmai roz, fiind cam noroioasa si-n unele zone se intrezarindu-se pietrele descoperite. De pe telescaun, in momentul in care am iesit din padure am vazut ca in zona superioara partia era OK. Zapada era destula si era bine aranjata, zonele maro aratandu-se doar in locurile abrupte.
Ajunsi sus primul lucru facut a fost sa facem un stop in WC-ul din cabana de la capatul telescaunului, un mare plus al acestei partii fata de cea de la Roata (Cavnic) unde WC-urile sunt practic inexistente. Apoi am baut un energizant pe terasa, benoclandu-ne la partia Moski despre care am prins un fragment de conversatie de la unul din grupurile alaturate: “oare voi trai eu ziua cand voi vedea Mogosa aranjata?” Aceasi intrebare mi-o pun si eu, avand in vedere ca partia Moski / Mogosa ramane peste iarna aproximativ cum a lasat-o Cel de Sus. Hopuri peste hopuri rezultand in cazaturi peste cazaturi pentru cei ce nu practica sporturile de iarna de cel putin 5 decenii si nu se jura ca Moski e cea mai tare chestie de pe Pamant de la painea feliata incoace. In concluzie: nu mersi, nu servim.
Dupa scurta pauza initiala ne-am pus placile in picioare si ne-am dat drumul pe partia numarul unu, cea mai veche, cea care se desfasoara pe sub telescaunul Suior. Voi incerca s-o descriu: pornire – foarte putin inclinat – mai inclinat – o zona considerabila de partie numa’ buna – PERETE! – drept! – sosire. Antepenultima si penultima portiune le-am considerat intotdeauna marea problema a Suiorului si de trei ani de cand s-a inaugurat partia nu s-a facut nimic in acest sens. Peretele e un perete, o zona abrupta care mereu devine dezgolita de zapada si mereu lasa suveniruri nedorite pe echipamentul schiorilor / placarilor. Si de data asta erau pietre garla si e nasoala rau senzatia cand auzi cate un scrasnet sanatos de sub talpi si sti ca tocmai ti-a mai aparut o zgarietura pe placa / ski-ul pe care ai dat bani seriosi. Tot ceea ce sper e ca atunci cand vor termina lacul de acumulare si vor pune in functiune tunurile de zapada promise de doi ani (?), asta va fi prima zona care va fi ninsa artificial. Ca are nevoie. Disperata! Dupa acest perete urmeaza o zona dreapta care e un alt nemesis de-al placarilor, in sensul ca daca nu te lansezi cu o viteza dementa de pe perete nu ai cum sa treci fara sa-ti dai placa jos sau fara sa faci acele comice miscari de rama…
Ne-am mai incarcat cate o urcare si cea de-a doua tura am facut-o pe cea de-a doua partie, cea inaugurata anul trecut care voi incerca din nou s-o descriu: start – muuulta partie numa’ buna – o jumate de PERETE! – drept! – sosire. Aceasta partie se conecteaza la cea descrisa mai inainte de la jumatea peretelui dar inainte de asta are o calitate net superioara fata de prima. Cel putin din punctul de vedere al unui snowboarder. De ajuns sa spun ca indata ce am fost jos, cu toate ca incepuse sa ploua destul de serios in timp ce urcam a doua oara, am mai luat rapid 2 urcari de persoana. Daca-i bal, bal sa fie, chiar daca e bal pe ploaie. Mai ales ca multi abandonasera in fata precipitatiilor si randul de la telescaun devenise insignifiant.
A mai plouat in timpul celei de-a treia urcari, destul insa cat sa ne patrunda prin echipament. Dar ce conteaza asta cand ai ceai cald la termos si te incalzesti de-a binelea in timp ce te dai. Si in timp ce transpiri pe perete luandu-ti adio de straturi din pretiosul echipament. Scuze ca ma repet, dar chiar imi displace mult de tot acea zona.
Ce-a de-a treia partie, ce-a inaugurata anul asta nu am testat-o inca. De fapt nici nu stiu sigur daca a fost inaugurata, cu toate ca am vazut cateva urme pe ea, nu ne-am incumetat s-o testam. Ceva de stiut despre aceasta noua partie, un lucru constatat toamna in timp ce culegeam ciuperci de pe margine: daca celelalte doua partii contin un perete, aceasta contine un mega perete. E ceva incredibil cum arata zona de dinainte de partea dreapta. Abrupt e putin zis. Probabil ar fi o idee buna sa se distribuie parasute…
Am facut asadar 4 ture in total, dintre care in mod paradoxal cele mai reusite au fost cele in timpul carora ploua / dadea cu lapovita. Ud leoarca, ochii mijiti, ochelari stersi din 100 in 100 de metri, adrenalina la maxim. Abia ajuns acasa am apreciat cu adevarat luxul unor banale haine uscate.
Borsa – 45 cm (se schiaza)
Cavnic – 90 cm (se schiaza)
Izvoare – 30 cm (se schiaza)
Mogosa / Suior – 40 cm (se schiaza)
Sursa: Jurnalul National
In acest moment in Baia Mare lapovita si-a intrat in drepturi asa ca sunt mari sansele ca sus pe partii sa ninga abundent. Trebuie de mers si aflat.
