Cu frica de “poate pana-n weekend nu mai rezista zapada” in noi am fost miercuri la o nocturna mica. Da, din nou la Icoana. Ce sa-i faci? E singura partie cu nocturna de prin zona. Nu avem de ales.

Asadar ora 5 – fuga fuga acasa de la eternul servici, echipament check, sandwich check, suc check – la drum. Pe marginea drumului zapada se prezenta trist, abia din partea superioara a Cavnicului se vedea un strat cat de cat, in rest fiind totul negru.

Ajungem si parcam in parcarea mare si incapatoare, atentie!, gratis (bila alba) – asadar in timpul saptamanii e mai relaxata situatia si nu doar din punctul acesta de vedere ci si din prisma faptului ca pe partie se aflau sub 30 – 40 de oameni (nu sunt tocmai un as in estimari). Ne-am echipat si noi rapid si hai la zbenguiala. In timpul primei urcari am remarcat ca stratul de zapada era deosebit de subtire. Functiona doar teleski-ul din stanga si intre traseele de sub teleski se putea observa pe bolovanii mai mari un strat de zapada proaspata de maxim 10 cm. Trist.

Chiar pe ultima parte a pistei teleski-ului situatia era nasoala de-a dreptul. Pietre ascutite iesite gramada. Bila neaga. Dupa ce m-am scapat de crosa ce m-am tractat am inconjurat micul deal injurand in gand si nu numai la fiecare sunet dubios auzit de sub placa. In schimb indata ce am ajuns pe partie au inceput surprizele placute. Si asta din cauza ca oricat de subtire ar fi fost, stratul de zapada era bine aranjat, pietrele nu se aratau in mod critic nici chiar pe ultima si cea mai abrupta parte, cea mai problematica zona a partiei Icoana. Un strat mai subtirel de zapada pulbere era distribuit egal peste pamantul inghetat bocna. Ajuta si vantul care viscolea zapada de zor majoritatea timpului cat am stat pe acolo.

Dupa cateva ture am aflat si cui i se datora marea bila alba primita la capitolul calitatea zapezii. De pe margine se colecta zapada care era adusa pe partie pe o ditai bucata de prelata unde era impartita frumos cu lopeti. Cine lucra? Cativa angajati si chiar domnul patron Costin. Jos palaria.

In legatura cu cea mai nasoala zona din acea seara, cea de la capatul superior a teleski-ului, m-am invatat minte si imi dadeam drumul inainte de a ajunge sa-mi zgariu placa… Si ne-am dat. Au ajuns si ceva prieteni si ne-am mai dat, am povestit, iar ne-am dat, am mancat un sandwich, ne-am dat, am baut un suc, iar ne-am dat si s-a terminat si abonamentul pe la ora 10 asa ca am purces spre casa.

Concluzie? Am ramas cu un sentiment mult mai placut decat cel de acum 2 saptamani (unu si doi).