Marius ne relateaza:

Am fost si eu la Cavnic in weekendul 28 – 30 noiembrie.

Partia e in conditii destul de bune, exceptand finish-ul unde au iesit pietre ca in fiecare an. Mi-e scarba de oamenii de acolo, pentru ca de exemplu fata de anul trecut nu au facut nici o investitie vizibila. Pretul unui abonament 14 urcari e de 35 RON, scumpit bineinteles, ca doar se gasesc prosti sa dea bani. Oamenii de la inchirieri de echipamente sunt submediocri ca si caracter, pur si simplu nu-i intereseaza ce iti dau si cum, doar profit sa le iasa. Cu parcarea cu plata nici nu mai comentez. In rest… aglomerat de-ti vine rau. Masini parcate pe ambele parti a drumului… blocaj… politie… certuri. Kilometrii de masini.

In rest, ce ofera Icoana: un WC care de la ora 14 scria DEFECT. (Si inainte mirosea oribil). Un sandwich cu corn din ala oribil pufos si cu cremwurst (sau parizer? nu am putut identifica) la pretul de 6 RON! WTF? Cola 5 RON… etc.

Pentru cei care nu cunosc, vreau sa spun ca orasul Cavnic se afla la aprox 35 km de Baia Mare, cu un drum accesibil de catre orice masina, deci sucurile alea nu trebuie aduse nici cu trasura, nici cu telescaunul, telecabina, elicopter etc. deci pretul nu e justificat si eu il gasesc “vulgar”. Cu o mentalitate tipica: “sa ne imbogatim acuma intr-o saptamana si apoi mai vedem noi”. Astea-s statiunile de la noi. La teleski stai pana nu mai poti la coada.

La partia Roata, e alta administratie si lucrurile se mai schimba. Macar au disparut abonamentele antice ce trebuie perforate si care creaza bottleneckuri.

Ma bucur sa vad ca nu suntem singurii dezamagiti si isi mai exprima si altii dezgustul fata de practicile si preturile nu foarte corecte de la Icoana.

Uitasem sa mentionez de WC-ul defect, dar mai multe voci inseamna mai multe lucruri observate. Personal, de mancat am mancat o singura data de la bar, anul trecut sau cand si mi-am promis solemn ca imi voi aduce mancare de acasa sau voi rabda foame.

Personal nu inteleg de ce, dar de cate ori televiziunile sau orice alt tip de mass media ajunge la Cavnic, filmeaza si intervieveaza doar la Icoana. Nu mi se pare deloc logic avand in vedere ca Roata e prima partie care iti pica in drum dar ma hazardez sa presupun ca are legatura cu metoda de marketing a domnului Costin (administratorul partiei Icoana) – suna telefoanele, se agita relatiile si banii sunt dati unde trebuie. Sincer m-am cam saturat sa tot vad partia aia de tubbing de parca ar fi cea mai mare inventie de la descoperirea Americii incoace doar pentru ca reporterii primesc cateva ture gratis.

Problema e ca din ce in ce mai multi se “imprumuta” din pozele facute de mine si le publica pe site-uri fara sa-mi ceara permisiunea si fara sa precizeze sursa. Ca si cum ar fi facute de ei. Poftim ultimul caz si frumoasa descriere a site-ului lor:

Dorim ca in acest an sa reusim ca Vacanza.ro, site-ul pe care tocmai il vizitati, sa devina referinta nr. 1 in domeniul turismului.

Desigur, ciordind poze de pe unde apucati. Dar nu-i o problema ca doar suntem in Romania si furtul ne caracterizeaza… Rusine sa va fie!

In Graiul Maramuresului dam peste un articol intitulat “Transportatorii de persoane pe cablu din Nord-Vestul Romaniei au aderat la Asociatia Nationala“, de fapt un interviu, cu multe informatii foarte interesante pentru iubitorii sporturilor de iarna si nu numai. Adresand in primul rand multumiri autorului Florin Matei, imi voi permite sa punctez in continuare cele mai interesante pasaje insotite de comentariile subsemnatului.

Una dintre prioritatile Asociatiei este cea privitoare la subtraversarea liniilor electrice. Aceasta (subtraversarea – n.n.) trebuie facuta prin alinierea la normele europene, cu respectarea normelor de securitate impuse de acestea, precum in tari cu traditie in domeniul sporturilor de iarna, cum ar fi Austria. O astfel de problema există la Roata II – Cavnic, la Icoana, tot Cavnic si la Baia Borsa. Daca Asociatia va obtine, dupa finalizarea documentatiei, aceasta autorizare, in urma discutiilor cu reprezentantii Guvernului si Electrica s-ar putea deschide numeroase perspective. De pilda, Pirtia luminata de la Baia Borsa (patron Danci Pricop) si-ar putea dubla lungimea, ca sa dam doar un exemplu.

Exemplele ar putea continua cu prelungirea partiei de la Icoana si cu instalarea unui telescaun la partiile Roata care sa transporte doritorii de la baza partiei pana in varf. Parerea mea este ca o astfel de instalatie ar atrage mai multi turisti la aceste partii, dat fiind faptul ca multi snowboard-eri sunt puternic descurajati de cazaturile initiale de pe teleski si aleg Suiorul cu toate ca e o partie cu un grad de dificultate mai avansat. Veniturile respectivei partii ar putea fi de asemenea beneficia de pe urma montarii unei instalatii de nocturna, dar dupa cate am inteles nici telescaunul si nici nocturna nu apartin planurilor de expansiune din viitorul apropiat al proprietarului locului. Bine ar fi sa ma insel…

Intreprinzatorii au constientizat ca trebuie sa transporte zapada pe anumite portiuni. De pilda, la Izvoare transportul se face cu un sac imens, iar la Cavnic cu pungi. Din pacate, la nivel de Maramures, niciun intreprinzător n-a fost in stare, deocamdata, sa-si doteze pirtiile cu tunuri de zapada artificiala, date fiind costurile imense. Este foarte probabil ca, prin dezvoltarea infrastructurii schiabile, prin construirea unor instalatii magistrale, dotate cu telescaune de mai multe locuri sa avem, in viitor, si tunuri de zapada artificiala.

Pe baietii cu punga de la Cavnic i-am vazut si fac treaba buna. Dar cum adica, ca sa avem tunuri de zapada la Suior trebuie sa asteptam intai modernizarea instalatiei de transport pe cablu? Sper sa nu fie cazul. De fapt, strang pumnii puternic sa nu fie cazul. Nu de alta, dar ar fi ilogic. Am avea telescaun de clasa mondiala si ne-ar folosi la ce? Sa ne uitam de pe el la iarba de pe partie? Avand in vedere ce ierni am avut in ultimii ani.

Fondurile structurale vor putea aduce proiecte integrale sau partiale. Un exemplu foarte bun in acest sens este “Proiectul Gutinul”, care s-a finalizat in prima etapa cu finantarea de catre Guvernul Romaniei a proiectului unei linii de transport pe cablu la Izvoare, de pe Virful Ignis. Chiar daca a suferit anumite tergiversari şi aminari, acesta a fost depus in decembrie pentru accesarea de fonduri structurale.

Finantarile asigurate de Guvern prin Consiliul Judetean si prin Consiliile Locale vor permite elaborarea unor proiecte menite a pune în valoare versantul nord-vestic al Ignişului. Există deja un proiect finalizat pentru o pîrtie de 2.000 metri lungime de la Izvoare, de pe Virful Ignis, ce va beneficia de o instalaţie de 1.900 metri lungime, cu scaun deraiabil de 4 locuri.

Mmm, suna foarte bine! Speram sa fie gata in acest secol.

Se lucreaza la un alt proiect care va permite ca, din Valea Valaului, prin cimpul Boriste, sa transporte turisti pe golul alpin. In zona golului alpin de pe Ignis se vor amenaja trei pirtii, dotate cu teleschiuri. Toate acestea vor deschide drumul unor investitii private pentru atitea instalatii si pirtii cite se vor dovedi rentabile.

Pe cat de bine suna toate astea nu putem sa nu intrevedem si aspectul negativ: inevitabila distrugere a naturii si maldarele de gunoi lasate de simpaticii turisti romani. Sfatul nostru? Vizitati Ignisul cat e, cel putin partial, neatins de civilizatie.

Avantajul este ca, prin asezare si orientare, ce-i permite o foarte lunga perioada propice pentru schi, versantul nordic al Ignisului poate deveni cea mai cautata zona din Maramures, dupa Borsa, cu o durata in care se poate gasi zapada de minim patru luni. Se are in vedere aici modernizarea drumului de acces catre Izvoare si completarea cu parcari mari, atit de necesare astazi. Avind in vedere experienta trista din acest sezon de la Cavnic, in proiect sint prevăzute amenajarea unor parcări la Cimpul Boului si pe Ignis de 600 si 400 de locuri, iar la Cavnic de 2 – 300 de locuri.

Repet: suna foarte bine. Dar pe cat de bine suna trebuie sa luam in considerare aspectul fondurilor care se “scurg” in diferite directii (vile, gipane, buzunare neincapatoare), neseriozitatea firmelor executante (a se vedea cazul grecilor implicati in Luna Ses) si restul lucrurilor atat de tipic romanesti. Oricum, cand vor fi gata toate cele anuntate – Maramuresul va deveni un veritabil paradis al sporturilor de iarna.

O statiune mai indepartata dar atragatoare este Cavnic, din Muntii Gutii, judetul Maramures. Aici sunt sapte partii bine intretinute, dintre care doar una are teleschi si nocturna. Partiile sunt bune si exista si locuri amenajate special pentru snowbording.

Deci cate teleschiuri sunt? Hai sa le numaram: unul la Icoana si 3 la Roata. Chiar daca ar fi sa le luam per partie sunt tot doua. Si unde e locul ala amenajat special pentru snowboarding? Sa mi-l aratati si mie si va promit ca-l voi frecventa cu sarguinta. Si astea sunt singurele partii din Maramures? De asta ne chinuim noi sa publicam saptamanal starea partiei pentru nu mai putin de 5 locatii? Unde sunt Borsa, Suiorul, Mogosa si Izvoarele? Au cazut de pe harta? Sa zicem ca nu era asa o mare problema omisiunea asta daca restul informatiilor erau corecte.

Inca o demonstratie a faptului ca nu poti scrie un articol doar cu ajutorul lui Google si din informatii culese de pe Net.

Ii multumesc lui Bogdan pentru pontul cu filmele de pe Youtube.

• Din Baita de Sub Codru pe varful Lespezi din Muntii Codrului este traseul facut la hotar de judet in weekend-ul electoral;
• Graiul Maramuresului relateaza de la lansarea ghidului turistic care a ocupat loc de cinste in paginile acestui site, citand cu exactitate vorbele autorului care mi-au placut atat de mult la fata locului si care le-am uitat atat de vitejeste ulterior.

Voi profita de ocazie sa citez si eu cele spuse de Lucian Petru Goja, ca o completare a articolului meu stangaci cu impresiile despre lansare:

Din start am acceptat propunerea de a scoate un astfel de ghid total neconventional, din dorinta de a prezenta celor interesati o alta fata a Maramuresului. De regula, cei care vin in Maramures cunosc anumite clisee: bisericile din Surdesti si Budesti, Cimitirul Vesel, Cascada Cailor…

Putina lume stie ca in Maramures exista, pe langa Cascada Cailor, minunate caderi de apa in zona Culmii Preluci, langa Sapinta sau in Tibles. Sau ca Maramuresul, in afara de Iezerul Pietrosului, sau lacurile glaciare numite Taurile Buhaescu, are lacuri superbe precum Taul Varatec sau Taul Negru, dar si Iezerul Mare, unde abunda orhideele, bulbucii de munte si lacrimioarele. In plus, am incercat sa prezint niste trasee peribaimarene inedite, putin mai dificile dar si mult mai frumoase decit acele trasee pe care eu le numesc “picnicaresti”.

Si inca ceva, daca tot am fost intrebat in comentarii de posibilitatea de achizitionare a ghidului:

Ghidul “La pas prin Maramures” va fi distribuit agentiilor si asociatiilor de turism locale si nationale, administratiilor de rezervatii naturale, administratorilor de pensiuni si hoteluri, dar va putea fi imprumutat si de la Biblioteca Judeteana “Petre Dulfu”.

Inainte sa ma pronunt despre disponibilitatea in librarii, astept o confirmare din sursa oficiala.

In primul si-n primul rand trebuie sa zic ca a fost ceva deosebit ca experienta personala. O vizita lunea in miez de zi la partiile din Cavnic nu e chiar un lucru obisnuit pentru mine, dar dupa o invoire de la servici iata ca a fost totusi un lucru realizabil. Vremea era posomorata inca din Baia Mare iar de la intrarea in valea raului Cavnic a inceput sa bata grindina si mai apoi, odata cu apropierea de varf, ninsoarea. Am facut si o greseala: am oprit pe urcusul dinainte de partiile Roata sa fac cateva poze prin parbriz la peisajul proaspat acoperit de zapada. Si oprit am ramas caci de pornit n-am mai reusit, drumul fiind extrem alunecos iar eu nu ma pot mandri cu prea multa experienta la capitolul pornirea in rampa pe drum inghetat. In final doi domni care munceau la una din cabanele in constructie din zona s-au indurat de mine si cu ajutorul lor am reusit s-o iau din loc. Etern respect!

Dupa scurta aventura am ajuns si la ciuperca de la Icoana cu o intarziere de aproximativ 15 minute, dar se pare ca nu am fost singurul si din fericire evenimentul nu incepuse inca. Dupa cateva minute in care am schimbat doua – trei vorbe cu Rada Pavel (careia ii multumesc pe aceasta cale de invitatie), am strans mana domnului Goja prezentandu-ma, am facut rost niste materiale informative si de un foarte binevenit ceai fierbinte a inceput si conferinta de presa.

In introducere au vorbit Ioana Tripon, directoarea Centrului Judetean de Informare Turistica Maramures si Rada Pavel (responsabila de marketing si promovare) despre importanta acestui ghid caruia ii sta cel mai bine a fi citit cu rucsacul in spate. Apoi s-a dat cuvantul domnului Goja care a explicat ca a incercat pe cat posibil sa evite “cliseele” turistice maramuresene (Cimitirul Vesel, Cascada Cailor), dar totodata a dorit sa se foloseasca de aceste bine cunoscute locuri ca punct de pornire pentru traseele descrise in ghid. Din pacate nu am luat notite ca eram prea ocupat sa fac fotografii si cu toate ca am ascultat atent ce s-a vorbit n-am prea retinut multe. Note to self: data viitoare te duci cu reportofon. Dupa conferinta in sine au urmat interviuri si discutii cu autorul. Per ansamblu, evenimentul a fost unul calduros si nu neaparat vorbind la propriu ci deoarece lumea a fost zambareata, deschisa si foarte comunicativa. Iar gustarile de la sfarsit, mmm, bucuria stomacului!

La coborare starea drumului se remediase considerabil, probabil ca in timpul evenimentului trecuse o autoutilitara care a imprastiat sare. Abia ajuns in Baia Mare mi-am dat peste cap cand m-a intrebat un prieten daca am cerut autograf. Lucru de care am uitat cu desavarsire. Ce sa-i faci, emotiile de prima data…

Am parcurs un drum cu iz de primavara prin Tautii de Sus, Baia Sprie, Sisesti, Danesti si Surdesti. Chiar si norii pareau de primavara iar razele calduroase ale soarelui ne faceau sa ne asteptam la o partie cu serioase spoturi fara zapada, insa am inceput sa prindem sperante la iesirea din Surdesti si intrarea in valea raului Cavnic. Valea cea magica, mereu cu cateva saptamani in urma in ceea ce priveste venirea primaverii, sau in acest caz, venirea valului de caldura. Dintr-o data a aparut zapada pe marginea soselei… Am trecut si prin Cavnic urmand o sosea curatata exemplar si am ajuns la partie. Am parcat pe marginea drumului, o parcare serioasa pentru partia Roata fiind deocamdata inexistenta si la coborarea din masina atmosfera de primavara ne-a lovit din nou, si s-a mentinut, pentru mine manusile nefiind necesare pe tot parcursul zilei.

Urmatoarea impresie n-a fost tocmai pozitiva, zona de acces dintre sosea si baza partiei Roata fiind un mic lac de noroi. Imi amintesc cum acum 2 ierni la sfarsit de iarna au asezat in aceasta zona un sir de paleti sa nu trebuiasca sa inoti prin noroi sa ajungi la partie dar de data asta nu au facut nimic in acest sens. Calcand cu grija pe putinele zone solide am ajuns cumva la casa de bilete si aici am observat ca s-a rezolvat problema saptamanilor anterioare: s-au pus in functiune aparatele care permiteau accesul pe baza cartelei magnetice cu puncte. Gata cu capsatoarele. Nici de imbulzeala nu pot sa ma plang avand in vedere ca intram aproximativ fara sa asteptam la rand la teleski (spre deosebire de saptamana trecuta). Ne-am luat o cartela cu 20 de puncte, scapandu-mi portmoneul de povara a 45 de lei, si ne-am pus pe datelea.

Inca de pe teleski am observat bucuros lipsa acelor spoturi descoperite de care imi era atat de frica. Partia parea perfecta. Am urcat pana-n varf folosindu-ne de cele 2 teleski-uri principale si odata ajunsi am notat inca o data lipsa unor WC-uri decente precum si disparitia magica a bancutelor pe care acu un an puteai sa te odihnesti cateva minute inainte sa te lansezi in cucerirea pistei. Aceasta a doua problema e mai putin importanta dar cea a WC-urilor e nasoala rau. Si persista. Daca cei de la Roata se mandresc pe site cu partii “nivelate la standarde europene”, ce-ar fi daca ar amenaja si niste WC-uri? Macar la standarde romanesti. Scuze, dar nu pot sa numesc WC un esafodaj de lemn care nu are nici macar usa. Nici macar buda nu pot s-o numesc…

Am inceput cu o tura pe partia albastra (Roata 5) si chiar a fost perfect. Partia umbrita era semi inghetata pe la ora 12 si snowboard-ul aluneca excelent. Am parcurs cei 2 kilometri in cateva minute scurte si din nou eram jos, zambareti si pusi pe fapte mari. Am coborat apoi Roata 2 si de la mijloc am luat-o in stanga adica pe partiile negre. Aici situatia era mai nasoala, zapada fiind deseori maro din cauza noroiului si in multe locuri se aratau deja pietrele destul de serios iar pe Roata 3 pe alocuri zapada era surpata complet, probabil din cauza paraielor ce curg dedesubt. Oricum ma gandesc ca era nasol daca pierdeai controlul si te infigeai intr-o astfel de surpatura. Ce-i drept partiile Rainer sunt recomandate profesionistilor si nici nu pot sa zic ca era mare inghesuiala, lumea preferand distractia cu un nivel de dificultate mai scazut si calitate a zapezii mai buna. Distractie lejera la care am revenit si noi dupa 2 ture de incercare a partiilor negre, de pe care am putut admira cea mai serioasa constructie din zona, hotelul Roata, care ar trebui sa fie inaugurat partial maine.

Cum treceau turele incepeau pe alocuri sa se arate pietrele si pe partiile 1, 2 si 5, cele 5 stele acordate partiei pe site-ul SuperSki Cavnic si raportul asupra stratului de zapada parandu-mi din ce in ce mai exagerate. Dar nu a devenit critica situatia, pietrele iesite fiind usor de ocolit, dovada  a faptului ca baietii de pe RATRAC-uri si-au facut vitejeste datoria aranjand zapada ramasa cat se poate de bine.

Revenind la concluzie, asa cum ziceam si la inceput ne-am putut da in conditii bune si am ramas cu amintirea unei zile de snowboard foarte reusite. La acesta contribuind in mare parte si vremea superba ce am prins-o. La mai multe de genul!

De fapt, adevarul fie zis, nu e chiar prima, am mai fost si sezonul trecut dar atunci ne-am transferat de la Roata dupa inserare. De data asta insa am mers chiar pentru noctura, chiar in mijlocul saptamanii de lucru.

Ce am observat imediat dupa echipare si parasirea parcarii gigantice (si totusi neincapatoare in weekend-uri) a fost faptul ca zapada era inghetata. Tare. Bocna. Powder-ul de la Roata din weekend-urile trecute era doar o amintire… Pentru noi snowboarderii teleskiul a fost o mare incercare, fiind un fel de patinoar, dar cumva am reusit sa nu cad niciodata. De sus treaba arata si mai crunt, totul era inghetat puternic si canturile boardului cautau degeaba ceva de ce sa se agate. Situatia asta s-a mai ameliorat pe parcurs caci dupa ce s-a dat lumea s-a mai razuit din zapada si pe la sfarsit existau locuri in care se putea lua curba chiar acceptabil. In schimb pana sa ne bucuram de aceste cateva viraje reusite ni s-au scuturat cu siguranta binisor toate cele interioare. Caci…

Amenajarea partiei lasa destul de mult de dorit. E de ajuns sa spun ca era practicabila aproximativ o treime din latimea ei, restul fiind tara blocurilor de gheata ramase in urma tractorului de batut zapada. Daca te aventurai pe acest teritoriu era cam nasol in sensul ca te scuturau de trebuia sa opresti sau riscai o tranta zdravana. Ca sa nu mai vorbesc de eterna problema a partiei de la Icoana – pietrele care se arata foarte rapid de sub zapada pe portiunea abrupta dinainte de sosire. Un alt aspect negativ a fost haita de caini (vreo 8 sau 9 cu mic cu mare) care odata porniti si provocati sa alerge dupa snowmobilele cu care se dadeau pe acolo baietii cool – alergau dupa tot ce misca, a se citi schiori si boarderi. Si nu era tocmai placut ca atunci cand te incercai sa te opresti pe o partie ce semana pe alocuri cu o oglinda sa fi inconjurat de o cireada de caini care latrau in voie la tine spre amuzamentul celor care trebuiau sa inchida sau sau lege aceste animale.

In schimb, oarecum paradoxal, sentimentul de dupa e destul de placut. Locul arata mirific chiar si noaptea, miscarea a prins bine si mai rar o asa infuzie de adrenalina in miez de saptamana. Sa vedem cum rezistam maine la slujbe…

SuperSki Cavnic – sau, mai pe intelesul tuturor, partiile Roata – incep sezonul cu un site nou. Cu toate ca din punctul de vedere al unui webdesigner pagina miroase puternic a template nu putem decat sa-i felicitam pe cei care stau in spatele acestei initiative deoarece nu doar look-ul este nou ci si continutul. Astfel veti gasi date despre starea partiei (centimetri peste centimetri de zapada), cazare, preturi teleski si tarife inchirieri, cum se poate ajunge la fata locului, galerie de poze (facute in conditii ideale) un forum pentru Internautii interesati de conversatii cu alti impatimiti ai sporturilor de iarna precum si alte informatii cat se poate de utile unui potential vizitator. Singurul neajuns ce-l putem aminti ar fi plasarea linkului de contact in partea de jos a paginii – putin mai greu de gasit din prima.

Urmatorul pas de succes ar fi amenajarea unor WC-uri decente in jurul partiei si m-as putea declara multumit deplin…