Live: Borsa

Live: Cavnic – Roata (1)

Live: Cavnic – Roata (2)

Live: Cavnic – Roata (3)

Live: Suior

Live: Suior – Cota 1000

Live: Borsa

Live: Cavnic – Roata (1)

Live: Cavnic – Roata (2)

Live: Cavnic – Roata (3)

Live: Suior

Live: Cavnic – Roata (1)

Live: Cavnic – Roata (2)

Live: Suior

Live: Cavnic – Roata (1)

Live: Cavnic – Roata (2)

Live: Suior

Live: Cavnic – Roata.

Asadar ora 5 – fuga fuga acasa de la eternul servici, echipament check, sandwich check, suc check – la drum. Pe marginea drumului zapada se prezenta trist, abia din partea superioara a Cavnicului se vedea un strat cat de cat, in rest fiind totul negru.

Ajungem si parcam in parcarea mare si incapatoare, atentie!, gratis (bila alba) – asadar in timpul saptamanii e mai relaxata situatia si nu doar din punctul acesta de vedere ci si din prisma faptului ca pe partie se aflau sub 30 – 40 de oameni (nu sunt tocmai un as in estimari). Ne-am echipat si noi rapid si hai la zbenguiala. In timpul primei urcari am remarcat ca stratul de zapada era deosebit de subtire. Functiona doar teleski-ul din stanga si intre traseele de sub teleski se putea observa pe bolovanii mai mari un strat de zapada proaspata de maxim 10 cm. Trist.

Chiar pe ultima parte a pistei teleski-ului situatia era nasoala de-a dreptul. Pietre ascutite iesite gramada. Bila neaga. Dupa ce m-am scapat de crosa ce m-am tractat am inconjurat micul deal injurand in gand si nu numai la fiecare sunet dubios auzit de sub placa. In schimb indata ce am ajuns pe partie au inceput surprizele placute. Si asta din cauza ca oricat de subtire ar fi fost, stratul de zapada era bine aranjat, pietrele nu se aratau in mod critic nici chiar pe ultima si cea mai abrupta parte, cea mai problematica zona a partiei Icoana. Un strat mai subtirel de zapada pulbere era distribuit egal peste pamantul inghetat bocna. Ajuta si vantul care viscolea zapada de zor majoritatea timpului cat am stat pe acolo.

Dupa cateva ture am aflat si cui i se datora marea bila alba primita la capitolul calitatea zapezii. De pe margine se colecta zapada care era adusa pe partie pe o ditai bucata de prelata unde era impartita frumos cu lopeti. Cine lucra? Cativa angajati si chiar domnul patron Costin. Jos palaria.

In legatura cu cea mai nasoala zona din acea seara, cea de la capatul superior a teleski-ului, m-am invatat minte si imi dadeam drumul inainte de a ajunge sa-mi zgariu placa… Si ne-am dat. Au ajuns si ceva prieteni si ne-am mai dat, am povestit, iar ne-am dat, am mancat un sandwich, ne-am dat, am baut un suc, iar ne-am dat si s-a terminat si abonamentul pe la ora 10 asa ca am purces spre casa.

Concluzie? Am ramas cu un sentiment mult mai placut decat cel de acum 2 saptamani (unu si doi).

Continuam insemnarea anterioara.

Ne trezim asadar sambata dimineata dintr-un somn adanc dupa oboseala acumulata in seara de dinainte. Planul e sa mergem din nou pe nocturna. Plan care s-a dovedit a fi cel putin neinspirat…

Avand ceva treaba pe la Baia Sprie ajung in oras pe la ora 1 PM si cum acolo ploua destul de intens devin curios de situatia de la Suior. Aman treaba, continui pe drum in sus si ajung la baza partiei unde pica din cer o lapovita ce o dadea in ploaie. Cu toate astea parcarea e plina si observ cativa boarderi care se echipau de zor in ciuda vremii deosebit de urate. Fac cale intoarsa si-mi vad de treburi nu inainte de a raporta telefonic situatia jumatatii importante si concluzionand ca da, e bun planul nostru de nocturna. Gresit.

Intr-un final vine ora 6 si ne urnim inspre nocturna planificata. Din nou stop in parcarea de la Plus, de data asta aprovizionandu-ne precaut cu cele necesare. Aici sucul de mere costa 1,69 RON, spre deosebire de 6 RON pretul corect de la Icoana. Chips, suc, ciocolata, la drum! Ajungem la partiile din capatul Cavnicului si de data asta vedem masini sporadice si pe marginea drumului in zona partiei Roata. Sunt cei care au inceput ziua de ski la Roata si odata cu lasarea intunericului au trecut la Icoana. In jurul Icoanei e mult mai plin decat cu o zi inainte. Parcam din nou pe marginea drumului, de fapt eu parchez pe marginea drumului iar masina cu prieteni in parcare. E haos pe drum, se circula intr-un singur sens din cauza masinilor parcate, dar ne echipam si ne vedem de schiat.

Procurarea biletului dureaza mai mult de data asta din cauza publicului sporit si cu ocazia asta vine si prima surpriza neplacuta. Acelasi bilet de 14 urcari e 35 RON. De pe o zi pe alta domnul Costin s-a gandit asadar sa faca un upgrade al pretului biletului cu 5 lei. Dragut.

La teleski cozi imense. Conditiile de pe teleski: oribile. Pista de sub teleski era inghetata bocna. “Placar” fiind trebuia sa ma tin de crosa aia nenorocita precum se tineau naufragiatii Titanicului de putinele colace de salvare. Am observat la Roata ca se poate face ceva in sensul asta, acolo sunt angajati care arunca zapada proaspata pe portiunile inghetate dar domnul patron de la Icoana era probabil prea ocupat cu planificarea scumpirii biletului pentru a-i veni idei de genul asta. Bilet care “functioneaza” desigur in metoda preistorica, cu angajati care ti-l perforeaza cu capsatorul – nici vorba de aparate automate de genul celora instalate si imbunatatite an de an la Roata. Si asta e asa din 2003? Halal progres.

Ma dau cu un gust amar pe partia abuzata probabil pe parcursul zilei care ofera in mod miraculos conditii acceptabile de schiat (au bagat probabil Ratrac-ul noaptea tarziu sau dis de dimineata), revin la randul gigantic, ma mai inghesui, ma dau iar, admir baietii care se sparg in figuri cu snowmobilele, ma gandesc ce bine e ca am venit din orasul poluat sa inspir fum de motor in doi timpi, ma inghesui la coada, ma dau iar… Desigur si pietrele din partea inferioara a partiei isi faceau din ce in ce mai bine simtita prezenta. Punctul culminant al serii a fost cand, datorita unor schiori veseli, care se perindau la urcare peste tot numai pe sub teleski nu, a sarit cablul teleski-ului din stanga. Bun, lumea ramane din nou inghesuita la un singur teleski rezultand un buluc si mai mare decat era. Ne mai dam vreo 2 ture la inghesuiala si o luam spre casa in jurul orei 10.

Azi (duminica) am preferat un backcountry cu gratar inclus intr-un loc mai retras. Si bine am facut deorece ne-am distrat de minune fara a fi stresati de inghesuieli si cheltuieli nejustificate – nu, nu am fost la vot. Sa vedem daca ramane zapada pentru weekend-ul ce vine, caci s-a cam incalzit vremea. Intre timp s-ar putea sa ne luam inima in dinti si sa mai incercam o nocturna pe parcursul saptamanii, dar momentan sunt prea dezugstat pentru a-mi face planuri concrete.

A fost un weekend frumos, poate mai putin sambata adica nocturna de sambata cand a fost inghesuiala mare, dar s-o luam frumos si metodic de la inceput.

Asadar, vineri, ora 5 PM, ne “imburdam” de la servici ca tot romanul plini de energie si cu un singur gand in cap: a sosit intr-un final amarnic mult asteptatul sfarsit de saptamana si e timpul sa ne dam! Repede acasa, repede aranjat lucruri, repede impachetat tot in si pe masina, top-top ca cica se pune de-o nocturna. Pornim inspre Baia Sprie, in fata noastra masini cu schiuri intrezarindu-se prin geamul din spate sau expuse la vedere pe portbagajele de deasupra, asadar nu suntem singurii infometati de iarna. Stop in parcarea magazinului Plus din Baia Sprie la asteptat de prieteni. Intre timp masinile cu schiuri continua sa treaca pe drum si s-o coteasca inspre dreapta in intersectia dinaintea spitalului din Baia Sprie. Directia clara: Icoana, Cavnic. Se aduna incet gasca si ne pornim si noi. Drum fara peripetii de genul celor de duminica trecuta, carosabil fara urme de zapada in pofida troienelor masive ce troneaza pe de-o parte si pe cealalta mai ales in aproprierea partiilor. Se cuvine un sincer bravo administratiei si drumarilor din Cavnic.

Ajungem in jurul orei 8 si primul lucru care-l remarc e multitudinea de masini parcate pe marginea drumului. Pai cum? Ce se intampla cu ditamai parcarea ce ne pria atat de bine sezonul trecut? Am aflat ulterior, sambata seara, ca ceea ce a uitat sa mentioneze Cristi Costin, administratorul partiei Icoana, pe langa declaratiile super entuziaste de genul: “E excelent. Am coborat chiar acum partia si pot sa spun ca m-am simtit formidabil. Partia este excelenta.” (sursa) a fost ca si-a tras tarif la parcare. 5 lei. Desigur, tipic romanesc, daca poate scoate bani si de acolo de ce sa nu scoata? De ce sa ofere conditii turistilor? Vrei conditii? Scoate banul. Inteleg cand e vorba de bani de teleski, dar si de parcare? In curand simplul privit la partie va costa 1 leu. Deci bucuria parcarii decente gratuit a durat exact un sezon.

Ajungem si pe partia propriu zisa, nu inainte de a lasa 30 de RON la bar pentru abonamentul de 14 ture. Starea zapezii: intre buna si foarte buna. Mai sunt si hopuri dar nimic critic, nimic ce sa nu fie fun de “cucerit”. In schimb pe ultima parte a partiei, cea abrupta, deja erau iesite cateva pietre temerare. Sugestie catre administratorul partiei: incercati sa arati aceasta zona la anul – pentru a elimina pietrele sau daca e zona stancoasa varsati ceva pamant deasupra. Si daca faceti asta, sper sa nu taxati separat coborarea pe acel segment. Ne-am dat, am obosit, si am zis ca facem un stop la bar. Oferta! 250 ml de suc de mere = 6 RON. Buuun, ne juram ca sambata ne aprovizionam cu toate cele necesare de la Plus… Multe fete (fetze) cunoscute roiesc in jurul cabanei in forma de ciuperca si in general lumea pare multumita si pusa pe distractie. Dintr-o casa sau refugiu din dreapta partiei se aude muzica, niste baieti danseaza prinsi de ritm in jurul unui foc si din cand in cand DJ-ul mai face cate o interventie vocala plina de entuziasm. Ce mai, voie buna la maxim care trebuie sa recunosc ca e destul de contagioasa. Ne mai dam, cobor si pe fasia ingusta dintre teleski si padurea ce desparte cele doua partii precum si pe partia Icoana 2 care e destul de intunecoasa dar parca zapada e mai de calitate si cobori “simtind” partia. Intre timp niste boarderi se instaleaza pe ultima parte a acestei partii si se sparg in figuri pe o mica trambulina…

La un moment dat se defecteaza unul dintre teleski-uri si aflam ca nu sunt sanse sa-si revina in acea seara. Lumea, disperata probabil de marimea cozii de la instalatia ramasa functionala, incepe sa plece acasa. Lucru bun, deoarece coada se reduce incet – incet. Ma mai dau, mai beau o bere, ma mai dau cu mai mult tupeu si incet – incet se face miezul noptii, moment in care ne impachetam cu mic cu mare si ne rasturnam inspre casutele noastre, minunandu-ne de cat de libere sunt drumurile la acea ora. Somn de voie.

Sambata si duminica in episodul urmator…

Sursa: eMaramures.

UPDATE: Informatii contradictorii despre stratul de zapada de la Suior gasim pe citynews. Aici se zice ca s-ar fi deschis partia azi si ca stratul de zapada masoara 20 cm.

In weekend-ul ce tocmai a trecut s-au deschis cel putin partiile de Cavic – Icoana si Roata. La Icoana nu stiu care a fost situatia ca nu am fost dar la Roata pot sa spun sigur ca s-a pornit doar teleski-ul Roata 1 (e bine sa aveti harta la indemana), asadar lumea a putut sa se dea doar pe partia rosie si cea albastra ce pornesc din capatul de sus al acestui teleski. Am incercat si partia albastra pentru o tura dar s-a dovedit a fi mult prea lenta iar cand am incercat sa o iau pe langa partie m-am infundat frumos in zapada pufoasa de aproape 40 de cm. Distractia adevarata a fost asadar pe partia rosie pe care s-a construit chiar si o trambulina spre marea bucurie a snowboarderilor prezenti (ma includ). Zapada era de asa natura incat chiar daca trageai o tranta zdravana, fie chiar dupa o saritura de pe anterior mentionata trambulina, nu aveai cum sa patesti mare lucru.

Cu parere de rau va anunt ca nu am poze de la fata locului si asta nu din cauza lenii, ca aparatul l-am dus cu noi dar ningea atat de abundent incat nu m-am riscat sa-l scot din masina. Oricum cat timp mi-am luat bocancii de snowboard am tinut usa masinii deschisa cateva minute scurte, timp indeajuns pentru a se depune pe scaun un strat de zapada suficient de gros pentru a transforma husa din gri in alb.

Ce am mai remarcat la Roata a fost finalizarea constructiei restaurantului / hotelului de la baza partiei, care (daca totul decurge conform planului) va fi deschis in data de 15 decembrie. Poate cu ocazia asta vor putea si clientii partiilor sa aiba acces la un WC cat-de-cat mai decent. De asemenea am remarcat ca nu s-a construit nici o parcare in jurul partiilor Roata urmand ca pe parcursul iernii soferii sa fie obligati sa parcheze asa cum bine s-au obisnuit care-cum-poate pe marginea carosabilului.

Urcarea catre partie a fost deosebit de dificila duminica, asa ca doresc sa recomand tuturor celor ce se gandesc la vizitarea partiilor sa-si echipeze autoturismele cu cauciucuri de iarna si / sau sa-si ia lanturile cel putin in portbagaj. De obicei jos in centrul orasului Cavnic iti cam poti da seama de care va fi situatia spre varf, iar daca previziunile sunt sumbre recomand instalarea lanturilor din timp. Asta pentru a evita deraparea si blocarea pe partile dificile ale drumului si implicit blocarea restului turistilor nerabdatori sa ajunga la partii.

Acestea fiind spuse, nu ne ramane decat sa va uram drum bun si distractie placuta pe partie.

In sfarsit vine weekendul! Ma trezesc de dimineata si vremea nu prea straluceste pentru schiat dar totusi am pornit catre Suior plin de incredere ca e zapada si va fi cat de cat ok. Gresit! Pe partia de la Suior iesea pamantul afara, erau cateva masini parcate ce-i drept si cativa schiori. Am decis ca nu raman acolo si am pornit catre Cavnic. Am ajuns acolo in jurul pranzului si evident erau masini parcate pana jos la prima partie de la Roata. Parchez si eu si imi iau echipamentul in metoda clasica, adica langa masina, asa cum face tot romanul care schiaza acasa si nu in Austria sau alte tari un picut mai evoluate. Ok. Totul clasic, normal, o sambata ca si oricare. Ajung la partie, iau cablu. Hopa! Teleschiul de la partia grea era inghetat. Eu nu schiez, am placa de snowboard. Cum e adevarat ca iarna nu-i ca vara, nici placa nu-i ca schiul. Asa ca urcarea pe cablu e un picut mai dificila dar m-am chiunit si am razbit sa urc. Deoarece era gheata si teleschiul deloc drept ci un pic inclinat adica asa cum l-a lasat D-zeu in voia lui, placa mea mai pendula dintr-o directie in alta. Bun. Razbesc sa urc si sus ma intampina un domn pus ca strajer pe cablu care incepe sa ma ia la rost ca de ce nu am venit “DREPT”. Tonul vocii deloc prietenos, statea si comenta la fiecare schior care oprea un metru mai sus decat “locul” unde ii convenea lui si precum spuneam, nu ezita sa nu prinda “victime” cat mai des, sa vorbeasca urat si sa critice urcarile noastre. BUN! Merg si eu sa ma relaxez in weekend si pe langa ca dau o caruta de bani pentru SUPER TRANSPORTUL PE CABLU DE LA CAVNIC primesc si amenintari ca “Vine Seful si ma da afara” I-AUZI! Asa a inceput scandalul. Nimeni nu zicea nimic dar eu nu am mai rabdat si am avut un schimb de replici. Pana la urma concluzia e trista, ca nu statea stimatul domn sa inteleaga de ce e greu sa urci pe partia lor. Si asa mi-a stricat si cheful sa mai merg vreodata, desi merg de cativa ani si chiar aveam o parere bunicica. La noi conditiile sunt stase! Te inghesui la teleschi, parchezi masina in tufis, te pisi in padure si mai nou te ameninti cu angajatii de pe partie.

Nu prea avem multe de adaugat. Sa speram ca cei in masura citesc aceste randuri si vor lua atitudine in vreun fel sau altul.

Sursa: eMaramures

Sursa: eMaramures

Odata ajunsi am cautat un loc de parcare (pe marginea drumului binenteles) si am gasit intre cele doua partii ca inca nu se unisera cele doua siruri de masini parcate – cei de la Icoana cu cei de la Roata – dar nu mai era mult. Ajunsi la partia propriu-zisa, dupa o echipare rapida, primul lucru ce l-am observat a fost ca au fost instalate porti noi de acces la baza primului teleschi – porti ce permit atat accesul cu cartela cat si la modul “hands free”, adica cu chip, facilitate neexploatata deocamdata. Am observat apoi ca si la cel de-al doilea teleschi s-au pus porti duble. Oarecum degeaba, ca nu facea fata teleschiul la fluxul de oameni ce-l permitea poarta dubla si se cam formau “dopuri”.

Dar revenind la sosirea la partie, al doilea lucru ce l-am remarcat a fost puhoiul de lume prezent. Coada mare la teleschi-ul de jos, coada la teleschi-ul de sus. Am zis hai sa incercam partiile Rainer ca parca era mai putina lume pe acolo. Greseala mare. Bocna. Ultima parte efectiv impracticabila pentru boarderi – cu toate ca am vazut si niste profesionisti care au coborat pe acolo de am ramas masca. Nu voi intra in detalii despre fiecare coborare cum am facut-o data trecuta dar pot sa spun ca in afara de aceasta prima tura “ratata” restul au fost OK, partia fiind in stare buna si nu se prea aratau nici pietre de sub zapada. Si daca tot veni vorba, am uitat sa mentionez in relatarea de data trecuta ca partea superioara a partiei albastre (Roata 5) a fost remodelata in timpul verii. Inspre bine. Adica daca anul trecut aveam parte in zona aia de o portiune relativ dificila cu multe denivelari acestea au fost puse la punct cu ajutorul unor buldozere si anul asta experienta e chiar “smooth”.

Dar ca sa nu fie totul roz: ceea ce m-a suparat azi a fost faptul ca in ciuda unui nou semn instalat la baza partiei ce interzicea accesul pe partie cu sania, pungi si perpedes (adica pe jos), semn care nu prea a fost respectat oricum, ATV-urile aveau voie. Alea nu periclitau siguranta schiorilor. Sigur ca nu. Asta si cozile destul de lungi de la teleschi au fost bulinele negre de azi. Cel putin cauza inghesuielii am aflat-o: la Suior a fost azi inchis – asadar o mare parte din turisti s-au reorientat banuiesc inspre partiile de la Cavnic.

In concluzie imi pot adauga la “portofoliu” o alta zi petrecuta in mod placut la Roata.

Borsa – 30 40 cm (se schiaza)
Cavnic – 60 80 cm (se schiaza)
Izvoare – 30 60 cm (se schiaza)
Mogosa – 40 60 cm (se schiaza)
Suior – 35 cm (se schiaza)

Sursa: Schiori.ro plus update.